După deschiderea ordinului, la un anume moment, piața începe să se îndrepte în direcția defavorabilă. Din acea clipă, din perspectiva trader-ului, prețul are un singur obiectiv bine stabilit: să ia stop-loss-ul. Or trader-ul în nici un chip nu poate permite un asemenea dezastru, așa că mărește stop-loss-ul. Scăpat acum de pericolul iminent trader-ul, cel puțin pentru câteva momente, se va simți liniștit, ba chiar mulțumit că a lăsat prețului suficient spațiu; are astfel o nouă șansă ca lucrurile să evolueze în favoarea sa. În realitate însă, din păcate, acesta a luat una din cele mai nefericite decizii; căci finalmente, acestea au ca deznodământ pierderi însemnate (deoarece prețul tot nu se va îndrepta, fiind astfel necesară o nouă mărire a stop-loss-ului).

De ce?

Mărirea stop-loss-ului este rezultatul neacceptării pierderii, motivele fiind ori că nu ne convine să nu avem dreptate (nu putem accepta că analiza noastră nu a fost una corectă), ori că nu putem tolera să fim “prăduiți de piață” (ne este ciudă că piața vrea să ne împuțineze capitalul), ori altele, de cele mai multe dăți, conexe acestora.

De ce să nu?

Deoarece, în acest ritm, cu siguranță vom duce contul pe pierdere, una greu de recuperat și totodată demoralizantă.

Cum să nu?

Mult prea simplu: să ne amintim că rolul ordinului stop-loss este acela de a ne proteja de pierderi mari, iar ceea ce am vrea să facem (prin schimbarea pe care am dori să o înfăptuim) nu ne-ar servi deloc; este la fel de important să renunțăm la “nouă nu ni se poate întâmpla”, deoarece chiar ni se poate, însă atunci va fi prea târziu pentru acceptare ori pentru a recupera.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 + 17 =

*